Fă-ți timp de noi să ne hrănim dorul unul de altul mai ușor, să nu mai tânjim după prostii ca adolescenții.
Fă-ți timp și curat în gânduri, fă-ți timp de tine, că ești cel mai important. Nu mai amâna deciziile pe ieri, pentru că mâine s-a transformat deja într-un clișeu al trecutului de care nu mai scapi. Deciziile luate prea târziu amână momente de plăcere. Amână buze care se lipesc de marginea cănii cu cafea, urme de ruj pe chiștoace de țigară înghesuite în scrumieră.
Mi se par atât de ipocrite mesajele în care-ți spun cât mi-e de dor de tine, doar pentru că știu că niciunul nu îl prioritizează pe celălalt. Potențialul nostru se numără în gemete și orgasme, dar timpul pe care alegem să-l trimitem la alții spune multe despre amândoi. Totuși, dorul pare să-și facă apariția la suprafață uneori, ceea ce scoate la iveală sărutări pătimașe ca adolescenții. Îmbrățișări care ascund multe mesaje, dar fiecare le interpretează altfel.
Buzele tale vor desena cuvinte-n piele, lăsând urme de fantezii și dorințe. Urme pe care multe cuvinte nu le vor putea contura, urme la care vei râde mult și te vei distra. Atingerile tale ard ca fierul încins, dar nu miroase decât a orgasme și carnalitate, pentru că asta emanăm amândoi. Respirăm fanteziile neîmplinte ale unor copii care nu știu că există și altceva decât site-uri pornografice privite pe mut sub plapumă. Societatea ne învață despre familie și politică, iar fanteziile noastre sunt ascunse-n strânsete de mână și șoapte de dor.
Palme peste fund și râsete,
Gemete și șoapte nerostite.
Lumina stinsă și două umbre într-un colț se ănghesuie să devină, un orgasm puternic din atingeri și respirări sacadate.
Fă-ți timp de tine, înainte de toate, căci gândurile netrăite nu se pierd în șoapte. Visele rămân și se-mpietresc prin tine, iar orgasmele noastre așteaptă în neștire.
Mă simt inspirată să te motivez, să crezi în tine și tot ce vezi, să simți și să mă ai, adânc sau lângă tine.
Te pup, și nu uita, fă-ți timp de tine
