imi spui : n-ai mai scris de mult
imi spui: tu mai scrii ceva?
imi spui : am vrut sa te citesc, ce dracu faci?
Ce naiba sa fac? Nimic. Ma caut in fiecare moment si jur ca am impresia ca m-am pierdut.
Orgasmele mi-s aici, placerea e aici, notitele sunt peste tot. Inspiratia a plecat.
Imi vine sa zbier la tot.
Am privit luna in seara asta cand veneam acasa. Am stat frumos pe capatul podului privind-o, cu muzica in casti si fumand o tigara. Am incercat sa ma gandesc la ceva. Nu am reusit. Am privit-o. E atat de frumoasa, Dumnezeule, luna este perefectiunea frumusetii. Plina. Completa. Acolo. Ea!
Nu vreau sa ma mai urasc. Dar cu siguranta am multe de spus. Am prea multe de spus, iar cand am sa incep sa scriu, o sa fie o lunga perioada de fericire pentru toata lumea, in special pentru mine. In primul rand pentru mine.
In rest? Iti multumesc. Stii bine de ce!
