În fiecare zi suntem blocați în fața unui monitor. Lumea a evoluat într-un fel foarte ciudat. Căutăm afirmarea și ne vărsăm frustrările în același timp, în fața unui ecran. Devenim dependenți de acea bucată de lumină cu imagini care se mișcă. Acea bucată de internet care ne oferă posibilitatea de a fi cine vrem noi să fim.
Căutăm sexul perfect și iubirea perfectă în grupuri de facebook, pe site-uri de matrimoniale, prin cluburi în chipuri zâmbitoare și aburite de alcool. Suntem într-o căutare continuă de a fi fericiți, uităm să ne bucurăm cu adevărat de viață.
Oare chiar să nu existe în apropierea noastră, cineva care ne poate împlini mai mult din dorințele noastre secrete? Trebuie să trăim în fiecare moment cu frica de a fi judecați pentru ce ne place sexual? Singura satisfacție sexuală pe care o avem trebuie să fie în mintea noastră, blocați într-o fantezie și joacă pe care nu avem curajul să o spunem decât unor străini care se ascund și ei pe internet?
Orgasmele virtuale devin momentele noastre de evadare, cu oameni pe care nu-i vom cunoaște vreodată, în fantezii pe care nu avem curaj să le spunem cu voce tare de frică să nu fim judecați.
De ce ne facem asta ca oameni?
Ne este mai frică de ce va spune cel de lângă noi? Cel în care avem atât de multă încredere încâi i-am da viața pe mână în orice moment, dar ne e teamă de ce va spune dacă va auzi un secret sexual mare?
Reușim să fim sinceri măcar față de noi?
Orgasmele virtuale, momentele în care fantezia cu totul își ia partea, cel din celălalt capăt al internetului întelege momentul, chiar și prin schimbul câtorva cuvinte. Pozele spun mult și tensiunea crește. Totul mult mai interactiv decât un film, deoarece, fantoma din capătul celălalt pare să înțeleagă mai multe.
Explozii și gemete înfundate, servețele aruncate prin casă, toate acestea sunt doar dovada unor orgasme explozive, fie și ele virtuale.
Ne blocăm în diverse device-uri, din setea de adrenalină, de a ne ascunde, de a păstra secretul fanteziei cât mai adânc în sufletul nostru. Scoaterea fanteziei la lumină și trăirea acelor sentimente este mai mult decât mintea noastră poate să conceapă.
Dar dacă…
Dar dacă pentru un moment ne vom ridica ochii din device și vom începe să trăim?
Big like!
Știi uneori să atingi o coardă sensibilă, de parcă ai fi lipită de pielea omului…mă bucură gândul că nu te vei opri aici.
foarte adevarat , din pacate 🙁