Platon

Egoismul orgasmelor

042A trebuit sa invat ca orgasmele nu imi apartin. Orgasmul nu este un lucru care mi se cuvine doar pentru ca eu atunci cand desfac picioarele nu am nimic care sa-mi atarne. Am fost invatata prost, dar invatul are si dezvat. Am fost invatata ca toata placerea mi se cuvine, ca eu trebuie doar sa fiu alintata si sa fac un minim efort pentru a merita acest lucru. Am fost invatat prost.

Ti-ai dat indeajuns de mult ochii peste cap cat sa inteleg ca daca vreau sa ajung sa experimentez culmile acelea ale placerii dupa care tanjesc in fiecare moment – va trebui sa fac un efort de a comunica. Comunicarea, acel lucru care ma scoate pe mine din toate mintile cand existenta lui se minimizeaza, este lucrul care m-a pus la treaba.

Ce faci naivo cu atata documentatie de pornografie si placere daca n-ai decenta sa o rasfoiesti?  In naivitatea ta de doi lei, te gandesti ca orgasmele tale or sa apara asa, de dupa colt, pentru ca meriti? Orgasmele lui or sa apara, doar pentru ca el se uita la tine cum te exciti, si gata? Ce te face sa crezi ca nu sunteti doi, asa cum urlii incontinuu? Teoriile tale sunt bune printeso dar sa te vad la practica! Cum se banuia, practica trebuie exersata. Exersata mult!

Egoismul orgasmelor mele a fost acolo intotdeauna. Cumva, intre timp am invatat niste lucruri la care nu ma asteptam. Chiar daca intotdeauna m-am excitat si m-am aprins doar facandu-l pe el sa se simta bine, tachinandu-l sau prelungind preludiul doar de dragul de a trage de tinp. Nu am crezut ca o sa ajung sa te am langa mine, sa ma joc cu tine, sa te simt cum tremuri sub corpul meu atunci cand mainile mele se plimba peste tine. Se plimba incet, de la umeri spre fund, mangaind coastele. Fara ulei, fara nimic. Doar cu grija faptului ca am mainile moi. Te simt cum tresari iar asta ma face sa nu vreau sa ma opresc. Sa imi plimb mainile, sarutarile, totul peste corpul tau. Sa te simt cum tremuri sub atingerea mea, cum fiecare miscare a mea te face sa respiri mai greu.

Intotdeauna am crezut ca am sa ma plictisesc fiind eu cea care face toate lucrurile. Constat ca am privit gresit o mare bucata de vreme punctul de vedere al orgasmului. Egoismul unui orgasm este lucrul perfect intr-un one night stand, dar atunci cand incepi sa-ti testezi limitele placerii, cand cauti perfectiunea si intensitatea unor orgasme, atunci trebuie sa accepti faptul ca sunteti doi. Atunci trebuie sa accept faptul ca suntem doi.

Lista se mareste astfel. Lista devine tot mai provocatoare pentru ca ideile incep sa curga.

A fost frustrant o mica perioada faptul ca actul sexual in sine mi-a lipsit. Apoi au aparut orgasmele, toate. Unele pe care nici nu am putu sa le controlez. Totul a fost la locul lui, chiar daca am avut nevoie de minute bune pentru a avea energia necesara sa fac ceva. Am avut nevoie de multe zile pentru a avea curajul sa accept tot ceea ce se intampla.

Provocarea curge, cuvintele apar si ele. Pana cand nu ating toate limitele pe toate planurile, pana cand nu am cele mai puternice orgasme prin cele mai banale metode, pana cand nu te las fara puteri si adormi instant. Pana atunci – cel putin – nu am de gand sa ma opresc. Joaca asta a noastra cred ca este putin periculoasa. Dar nu mi-e frica.Cui i-ar fi frica de un orgasm?

ps: stii bine de ce cred ca e periculoasa, nu ma intreba. Ai raspunsul deja acolo, in mintea ta!

Comenteaza fara Facebook

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

%d bloggers like this: