Niciun dor nu incalzeste patul

Sunt o mulțime de lucruri la care mă gândesc în ultima vreme. Poate că e vorba despre vremea aia de când ai plecat tu, dar stând mai bine să mă gândesc, realizez că nu e chiar așa. Mă gândeam la multe lucruri încă de înainte să apari tu în peisaj, doar că ai venit tu foarte grăbit să te afirmi și să pleci, încât am și uitat la ce mă gândeam. Urăsc momentele în care orgasmele și plăcerea îmi fură mințile. Imaginația mea o ia razna, cuvintele încep să curgă în mintea mea, dar ce este cel mai enervant este că uit să mă gândesc.

Pentru mine, gânditul acesta este foarte important, spun asta, pentru că doar așa, rămânând eu cu mine. Eu cu gândurile pe care de cele mai multe ori le reneg, doar așa reușesc să creez lucruri frumoase.

Ah, cum te gândeai tu că o să scriu multe despre tine. Câtă invidie o să naști tu prin toate plăcerile pe care mi le oferi. Ești, sau erai – nici nu mai știu, o sursă foarte bună de inspirație. Dar pentru ca inspirația și creația să se întrepătrundă cu orgasmele, țipetele, mângâierile, trâirile, tremuratul si secunda în care îmi vine să te opresc doar pentru că nu mai pot. Dar nu vreau să te opresc pentru că este atât de bine. Îmi doresc totuși, cumva, să termini  tu înaintea mea, doar pentru a putea îmbrățișa perna mai ușor. Ah, ce frumoase erau orgasmele alea. Știi să dai intensitate multor lucruri, dar tare am eu impresia că îți iese din greșeală și nu o faci intenționat. Se vedea foarte bine șocul pe chipul tău când creai ceva la care nu te așteptai. Mai mult decât atât, pierdeai controlul în cel mai important moment, iar asta nu este decât frustrant și enervant.

E dureros să știi că orgasmele tale pot sa creeze frustrări?

Atunci când mă scăpai de sub control, în momentele alea, vedeam negru în fața ochilor. Știam și înțelegeam foarte bine contextul, dar cumva, mă oftica la culme tot momentul. Dar când începeam să recreez totul în fața tastaturii, să resimt plăcerea și orgasmele, să mi se întărească sfârcurile scriind, să-mi mușc buzele doar la gândul plăcerii, veneai și te băgai în liniștea mea – stricând totul.

De ce ai vrut atât de mult să te bagi în liniștea mea?

Nu era mult mai simplu să nu complici lucrurile, să lași totul să curgă de la sine?

Ai crezut că nu te voi primi? Nu te voi lăsa în linștea mea?

Ah… naivitate ce ești!

Ai venit cu zâmbetul acela, atât de larg și de prefăcut, ascunzând multe.

Atingerea aspră și respirația caldă care mâ făcea să mă urc pe pereți de plăcere.

Ai vrut să rămâi epic, ai avut tot ce ți-ai dorit, dar nu ai reușit să faci față. E nasol când ți se oferă tot ce vrei, nu-i așa? Cine ar vrea așa ceva?

Poate că legenda spune că pula nu pică din cer și că orgasmele nu se oferă pe tavă, dar nu e așa. Totul este relativ, în funcție de ce vrei de la legendă.

Patul nu e gol fără tine, pentru că întotdeauna mă are pe mine. Dacă mă are pe mine, este doar o chestiune de timp să apară mai mult de atât. Mai mult. Mai mult. Să apară toate muzele acelea care mă vor face să scriu rânduri întregi fără să cerșească după faimă și invidie. Nimeni nu dorește să fie mai bun decât celălalt, pentru că atunci când știi ce ai acasă știi că ești mai bun decât el. Confirmarea o caută doar cei slabi de înger.

Pierzi controlul asupra multor lucruri, cât de gol și rece este patul uneori.

Crudul adevăr al singurătății.

Dar știi ce?

ÎMI PLACE!