Trebuie sa inveti sa traiesti momentul fara sa pui intrebari. Cauti in fiecare moment confirmarea pe care o ai deja in fata ta. Ma simti sub atingerea ta cum incep sa tremur, ma simti respirand tot mai greu cu capul pe umarul tau si ma privesti flamand cum incerc sa imi gasesc putina energie pe care mai apoi ti-o dau tie. Iti dau toate lucrurile astea iar tu la final inca mai ai indoieli. Ai toate confirmarile in fata ta, una dintre cele mai evidente este faptul ca inca imi trezesti indeajuns de mult interesul incat sa ma intorc tanjind de absolut fiecare data. Poate ca nu sunt una dintre confirmarile tale cele mai bune, cu siguranta nu sunt ce cauti, dar poate ca ar trebui sa-ti intrebi vecinii daca ei sunt multumiti de mangaierile tale de cu o seara inainte. Sunt convinsa ca multi dintre ei se intreaba ce saracia faci pentru ca patul ala inca nu incepe sa scartaie, eu nu mai reusesc sa-mi abtin gemetele iar tu ma provoci in continuare. Cred ca ei sunt convinsi ca ai un stoc foarte bun de viagra si o rezistenta fizica formidabila, ala sigur este motivul pentru care am uneori (poate mai des) cate o scapare demna de mers cu capul in pamant sa nu se stie c-am fost eu.
Cum poti sa ai indoieli? De ce iti pui atat de multe intrebari, te consumi pe lucruri care pur si simplu nu conteaza. Da. E cliseic faptul ca eu spun chestia asta. Poate ca nu sunt (iar) cel mai potrivit om sa spuna lucrul asta, dar gandeste-te ca la final si eu am pretentiile mele, impresiile, totul.
Poate ca este vina mea cumva, ca tu tanjesti atat de mult dupa confirmare. Te-am invatat si te-am amenintat cu zeci de articole care au ramas pierdute prin agende, telefon, iar unele sunt inca prizoniere in mintea mea. Multe imagini imi bantuie mintea atunci cand inchid ochii. Uneori ma intreb daca am visat sau chiar s-a intamplat acel lucru. Uneori am impresia ca sentimentele incep sa dea din coate si sa apara unde nu e voie. Apoi imi dau seama ca n-am constiinta, ca tanjesc dupa iubire, dar nu asta este ceea ce vreau. Maximul de clisee folosite in cinci fraze. Poate ca faptul ca incep sa-ti dau confirmarile dupa care vad ca tanjesti o sa te linisteasca. Nu vreau sa mai simt exagerarile care te streseaza. Serios, ai alte lucruri mai importante cu care sa te stresezi, eu vreau doar sa te destresezi, eu vreau doar sa experimentez, eu vreau sa-ti vad limitele care uneori ma fac sa ma opresc din scris, uneori sa ma doara degetele de la cat scriu.
Invata te rog sa traiesti momentul, nu mai pune intrebari. Nu mai tine vesnicele teorii ca nu vrei sa se intample anumite lucruri. Spune doar ce vrei sa se intample, astfel ce nu vrei nu se va intampla si fara sa spui. Ai observat cat de bine a mers ideea mea pana acum? Ce te sperie? Stii bine ca eu nu o sa-mi pierd controlul decat atunci cand ma daruiesc cu totul tie. Atunci cand las langa pat tot ceea ce insemn eu, ma urc langa tine si tot ce mai conteaza dupa este lucrul ala care te sperie si te incita in acelasi timp: TU!
Sa te lasi dus de val si pentru cateva momente sa ai incredere in cel care duce fraiele momentului. Du-te si profita pentru ca momentul nu mai vine inapoi. Nici macar sentimentul. Toate pier cand rasare soarele. Zorii nu tin cont de ce se intampla dupa apus. Lumina care cade pe pat este doar un semn ca trebuie sa te trezesc, un semn ca mi-e pofta, ca ti-e pofta, ca ar fi cazul sa ne infrumusetam ziua asa cum stim. Uneori, nu zilnic pentru ca apoi tot farmecul incepe sa dispara. Stiu ca vorba aia din popor spune ca de ce ti-e frica nu scapi, dar gandeste-te ca e mai simplu sa nu-ti fie frica de nimic, pentru ca placerea are limitele pe care le stabilim impreuna, poftele sunt ale noastre, cuvintele sunt ale mele iar confirmarile le vei primi cu fiecare moment in care am sa simt iar ca le tanjesti.
De ce crezi tu ca orgasmele supreme sunt la rasarit?
