M-am saturat de oamenii care-si pun lapte in cafea. Cum sa pui lapte in bunatatea aia de otrava neagra, amaruie, numa buna sa te trezeasca si sa te faca hiperactiv. Pentru cateva minute. Exact cat am eu nevoie de tine. Nimic mai mult.
Spune-mi tu povesti cu cafea, am sa-ti explic ca totul merge pe principiul : ghicitului in cafea. Sunt femeie si am din mosi stramosi darul de a ghici in cafea. Cand ti-am spus asta ai inceput sa razi. Ma masori din cap pana-n picioare si incepi sa-ti pui intrebari. Te uit la fustita mea si te gandesti daca mitul despre mine e real. Poate ca e.
– Ce-ti spune cafeaua asta? Imi spui foarte increzator in tine.
Ma uit la cana de cafea, mai era putin. Ma uit la oamenii din jurul meu. Iti zambesc. Inainte de a raspunde ma fastacesc pana se izbeste cineva de mine. Poc ! Am turnat cafeau pe mine. Nu am nicio reactie. Nu rad, nu plang, nu urlu. Ma uit la tine si-ti spun : cafeaua asta imi spune ca ma voi uda. Daca-ti spuneam la timp asta, poate reuseai sa nu ma ud.
Ai inceput sa razi, iar persoana din cauza careia am varsat cafea pe mine era inca usor crispata. Nu stiu daca din cauza faptului ca n-am avut nicio reactie, sau din cauza reactiei tale. M-ai luat de mana si mi-ai spus : am sa te ud, am sa-ti dau alta cafea si am sa te usuc. “in ce ordine?” te-am intrebat mai mult curioasa dar nu aveam sa primesc un raspuns din gura ta.
Acum ca ma gandesc mai bine, am primit raspunsul din gura ta, dar sub alta forma.
Cu atentie ai pus apa la incalzit, timp in care am cautat ceva sa-mi sterg pata de pe mine. M-ai luat usor, m-ai tras langa tine, si in timp ce ma priveai drept in ochi, dadeai jos de pe mine toate hainele cu atingeri usoare si incete. M-ai lasat goala in mijlocul camerei si ai aruncat toate hainele la spalat. Am ramas fara o reactie, tremurand usor din cauza discomfortului de temperatura si privindu-mi sfarcurile intarite care te duceau cu gandul oriunde altundeva. Mi-ai adus cana cu cafea, mi-ai pus-o in mana. Am prins cu ambele maini cana de cafea fierbinte, iar apoi te-am privit nedumerita.
– Am spus ca am sa te ud, am sa-ti dau alta cafea. Te-as usca dar esti prea uda.
– De unde stii ca sunt uda? Mi-ai dat hainele jos.
– Ti-am dat hainele jos, ca sa te mentin uda.
– Crezi ca sunt uda?
– Sunt sigur de asta.
Mi-ai luat cana de cafea din mana si ai pus-o pe jos. M-ai rugat sa ma intind langa tine. M-am intins pe spate iar tu ai inceput sa ma saruti. Rasuflarea mea a inceput sa devina usor sacadata, inima sa-mi bata tare in piept. Nu stiam daca e pentru ca m-a luat brusc un frig sau pentru ca m-ai incalzit prea brusc. Ai inceput sa torni usor pe mine picuri de cafea pe care mai apoi sa-I sorbi de pe mine. Pe sani, pe abdomen, peste tot. Limba si buzele tale se intalneau cu cafeaua si trupul meu. Eram rece sau eram fierbinte? Cafeaua nu ma ardea dar parca-mi amintesc vag ca era aburinda. Sau eu eram aceea din care ieseau aburii?
Eram curioasa ce se va intampla cand vei termina cafeaua. Aveam sa aflu ca nu vrei sa o termini. Preferi sa ma termini pe mine, pentru ca mai apoi sa avem ce sa sorbim la tigara de dupa. Preferi sa ma termini fara sa te folosesti de cafea, ca sa nu existe dubii in privinta urletelor mele.
M-ai devorat asa cum devorezi o cafea. Deloc in graba, plmbandu-ti limba peste toata fierbinteala pentru a-I simti gustul. Tinandu-ma in gura exact atat cat e nevoie si gustandu-ma in intregime. Alternand gustari mari cu gustari mici din mine, sanii cu buzele, buricul, fundul, fiecare parte a mea ajungand sa fie acel ceva ce trebuie sa schimbe gustul cafelei pe care urma sa o savurezi iar de pe mine, cu mine, in mine.
Se pare ca totusi, stiu sa citesc in cafea, dar numai daca zatul e bine… intarit!
