Dragon

Placere vinovata

Atunci când te văd că intri pe ușă, nu pot decât să zâmbesc. Nu știu de ce mă abțin să-ți sar în brațe și să te sufoc cu toată ființa mea. Știu că mă abțin de la foarte multe lucruri ca să nu te sperii. Trebuie să recunosc că îmi place enorm felul în care îți plimbi mâinile pe corpul meu, când începi și săruți flămând fiecare părticică a corpului meu. Nu credeam să am pe cineva care să sărute, la propriu, fiecare centimetru din mine. Nu cred că există vreo zonă a corpului meu care să nu fi avut buzele și limba ta trecând peste, curioasă, flămândă.

Văd zâmbetul acela, curios, satisfăcut, pofticios. Privirea care-mi spune: am să te mănânc, centimetru cu centimetru. Bucată cu bucată. Fiecare colțișor îmi aparține din momentul în care am intrat pe ușă. Am să te mănânc și îți va plăcea, vei avea cele mai puternice și (cu)tremurătoare orgasme, vei gâfâi, striga, zbiera, nu mă vei lăsa să mă opresc.

Da. Asta îmi spune privirea ta. Încerc să intru în gândurile tale, să văd ce ai de gând să pui la cale. Apoi iar mă intorci pe burtă si mă trezesc brusc cu buzele tale în spatele genunchilor mei. Mă gâdilă și mă excită în același timp.

Ești o plăcere vinovată de-a mea. Spun asta, pentru că nu mă hotărăsc încă ce-mi place cel mai mult, dar tu știi cu certitudine, că buzele și limba ta sunt făcute special pentru a mă devora. Pentru a mă ridica pe munții orgasmelor fără să trebuiască vreun moment să fie nevoie de penetrare, pentru ca eu să tremur fără să mă controlez și să urlu de plăcere.

Nu vreau să te oprești, fă-mă vinovată de fiecare orgasm pe care mi-l furi. Sunt vinovată pentru că ți-l dau atât de ușor cu zâmbetul pe buze. Îți dau tot ce vrei dacă văd zâmbetul acela multă vreme. Cuprinde-mă în brațele tale, simte-mă cum tremur și nu mă pot controla. Da. Asta faci tu din mine în fiecare moment. Sunt udă toată, schimb așternutul cât de des este nevoie, pijamaua, dușuri enorme, orice.

Plăcerea vinovată de a profita egoist de toate orgasmele pe care mi le dai. Mă duci încet în locuri în care-mi era dor să ajung. Mâinile tale strâng încet sfârcurile mele, limba ta nu iese dintre picioarele mele, savurând-o pe cleo cea pofticios de udă în fiecare secundă. Nu te saturi de cât e de udă, iar ea nu se satură de cât ești de pofticios. Este un cerc vicios care mă face să gâfâi de la atâta plăcere.

Am să mor de-o plăcere vinovată de a-ți ține de cald la urechi, pentru că restul feței tale este deja îngropată adânc între picioarele mele.

Am să savurez, ca o păcătoasă, totul. Egoist, fără să dau nimic înapoi. Am să te strâng în brațe și-am să te sărut până obosești. Am să îmi plimb limba pe corpul tău, buzele, dinții, până când vei avea iar poftă de mine și mă vei arunca pe pat să te bucuri de plăcerea mea.

Ești o plăcere vinovată. Mai precis, eu sunt plăcerea de care ești tu vinovat. Sau – mă rog – ai înțeles tu ce a vrut să spună autorul.158-17

Comenteaza fara Facebook

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

%d bloggers like this: