– Tu ce vrei de fapt?
– Nu stiu
– Atunci cum te astepti sa primesti?
Nu doar ca ma astept sa primesc, dar am chiar pretentia, neinteleasa, sa primesc. Am pretentia absurda ca toata lumea sa stie ce vreua, chiar daca eu, personal nu mi-am facut inca lista prioritatilor. Am lista orgasmelor si dorintelor mele, care imi place sa cred ca ar trebui sa conteze cel putin la fel de mult. Am lista atingerilor care-mi plac, care ma fac sa gem, care ma fac sa ma termin in orice secunda. Tu stii asta.
Tu stii mai multe despre mine decat vreau eu sa recunosc. Despre mine vorbind aici, bineinteles. Despre mine vorbim intotdeauna pentru ca eu nu ma plictisesc sa monologhez sau sa ma ascult. Tu te plictisesti si nu ma asculti de cele mai multe ori, e o chestie pe care o stim amandoi dar care nu ne deranjeaza pe niciunul. Bine, te deranjeaza pe tine pentru ca trancanesc prea mult.
Ma astept sa primesc nu stiu pentru ca eu stiu ca tu o sa-mi oferi asa ceva. O sa-mi dai acel nu stiu de care am nevoie, pentru ca simti, in fiecare atingere, sarut, mangaiere. Stii exact ce imi lipseste, oricat de mult as vrea sa fac eu pe eroina si sa spun ca am tot ce imi trebuie.
Acel nu stiu, cu aroma de crema de zahar ars, cartofi prajiti si pui. In forma de porc si filme. In forma orgasmelor noastre si imbratisarilor nocturne. Cu aroma de cafea adusa la pat in fiecare dimineata, pentru ca nu ne saturam niciodata sa fim alintati.
nu stiu
Acest nu stiu este exact ca tine. Un orgasm care vrea sa bubuie de placere, dar a uitat cum se face asta.
