uneori ma trezeam noaptea si te cautam in pat. Imi dadeam seama ca esti langa mine, doar ca putin mai incolo. Veneam spre tine si ma lipeam de tine. Adoram sa simt cum se lipeste pielea mea de a ta. Adoram sa iti simt respiratia sub mine. E un sentiment pe care-mi placce sa-l am. Unul la care nu as renunta. Totusi, am ajuns sa caut diminetile in care sa-mi faca placere sa te caut. Am ajuns sa caut diminetile in care sa vreau sa te strang in brate nu sa te arunc de pe geam caut dimineata in care zambesc soarelui cu tine-n brate. caut dimineata in care ceata…

Cred ca ar fi cazul sa-mi gasesc cuvintele. Le-am pierdut undeva printre perne. Printre saruturile tale. Printre resturi de vise si ceea ce candva au fost sperante. Nu pot sa spun ca nu exista paisune, dar sa mor eu daca e destul pentru tot rahatul care exista in creierul meu atunci cand apari. Ma blochezi din momentul in care ma strangi in brate. Nu stiu daca ar trebui sa te sarut sau doar sa ma comport ca nimic nu se intampla. Te doresc in fiecare secunda a zilei, asa cum – as puea sa garantez – ca nu te doreste ea, Nu as putea sa ma abtinde le tine oricat…