Ce aștepți prințeso? Eu nu am ce să citesc? Vreau să-mi beau cafeaua liniștit privind munții și scrolând prin metaforelele orgasmelor noastre sau ale altora care te inspiră. Iar cauți scuze și timp? Nu te saturi să îmi aduci tone de motive? Scrie! Scrie! Scrie! Vocea ta îmi răsună într-una în urechi încă de când m-am trezit. Îl priveam pe el și te auzeam pe tine, îmi țiuiau urechile și nu înțelegeam de ce soarele pe cer. Ah, m-am trezit prea devreme. La naiba, e târziu deja! Scriu mai târziu, îți promit Animalule că scriu. Apoi viața mă ia prin surprindere, berile, băieții, orele de râs în hohote la muncă,…

Nu credeam, nu voiam, fugeam de mine însumi fără să-mi dau seama. Era în spatele meu și aștepta să îl accept. Credeam că evitând la infinit momentul nu va mai fi nevoie să mă întânesc cu el, dar mă înșelam amarnic. Privind răsăritul, marea cea senină și gândurile mele care se aliniau, mi-am dat seama că el nu era un demon, era un gând care aștepta să fie acceptat. Mi-e dor de tine enorm, nu doar mie, tuturor ne este. Te-am ridicat pe un soclu la rang de artă a orgasmelor, și meriți fiecare cuvânt din toate pe care ți le-am dat. Voi avea într-o zi puterea să scriu și…

Obsesia noastră de a număra anii, de a aniversa lucruri probabil că va muri foarte greu. Aniversăm tot ce se poate aniversa, sărbătorim momentele frumoase dintre noi. Februarie, această lună în care lumea sărbătorește tot ce este de sărbători, iar mie mi-e dor de tine. Ah, ce dor mi-e de tine. Voiam, chiar voiam să termin toate promisiunile mele. La un momentdat mi s-a părut de prisos să fac asta. Mă gândeam: ce mai contează toate astea? Apoi mi-am amintit de atingerile tale care îmi înmuiau genunchii, buzele tale care mă înnebuneau așa cum nimic n-o mai făcuse până atunci. Orice bărbat mi se părea fad, fără savoare, fără ceva de…