Am ajuns la o înțelegere. O înțelegere care de fapt a început dintr-o provocare, din pofta ta de a mă vedea în cele mai intime momente ale mele. De pofta ta de a mă vedea atunci când mă joc cu mine și sunt doar eu cu imaginația mea. Am crezut că o să jonglăm frumos, păstrând distanța și poftele, să nu ne ănfruptăm niciunul prea mult din ceea ce nu este al nostru. Să nu ne înfruptăm din gânduri care năvălesc oricum, tensiuni care se conturează între amândoi, flămânde și nesătule. Am ajuns astfel, goală, în fața ta. Era prima oară când eram în situația asta, sincer, nu cred îmi…

E de prisos să spun că atunci când ne vedem ceva în mine fierbe. Poate că totul a fost o minciună. Cu siguranță că totul a fost o minciună, dat fiind faptul că sfârcurile mele sunt tot întărite atunci când ne vedem. Am întotdeauna un sutien cu mult burete, ca să ascundă asta. Pantaloni largi ca nu cumva să mă atingă ceva între picioare în timp ce te privesc si să mă ud instant. Ar putea să mă atingă mâinile tale, sau limba ta flămândă, dar astea sunt fanteziile pe care n-am voie să le am. Interzis, bad girl! Nu face asta, îmi spun de fiecare dată. Nu îți imagina…

Depărtările fac tachinările cele mai superbe. Am testat-o asta pe pielea mea, când a fost el plecat. Deveneam automat un sac de hormoni la orice îmi amintea de el. Mă întreb ce te întărâtă mai tare? Depărtarea sau ciuda că acum parcă ți-e mai poftă. Atunci când ajungi la kilometri distanță, parcă toată pofta aia, toate orgasmele, toată negarea, toate astea devin mai intense decât ar fi fost vreodată. Doar simplul fapt că depinzi de prea mulți factori pentru a te putea teleporta acolo, trezește în tine adrenalina și hormonii. Trezește tot ce ar fi putut fi trezit, chiar și mai mult. Depărtarea este cea mai mare tachinare. Fie că este…

Nu te-am întrebat niciodată dacă ai observat că de-a lungul timpului ai devenit un personaj aici. Ai categoria ta, unde arunc, cu multă băgare de seamă, cuvinte către tine. Arunc frumos, le pun la catastif. În arhiva lucrurilor pe care ți le povestesc. E drept, eu îți povestesc o mulțime de lucruri. Trebuie să recunoaștem amândoi că aberez de cele mai multe ori mai mult decât ar trebui. Zilele astea m-a apucat un dor nebun de oameni, nu știu ce-mi veni. Cred că e de la vremea asta capricioasă. Nopțile reci în care nu știu exact în care pat vreau să dorm, diminețile cu cafea amară care-mi face sufletul să…

Dragul meu, Sa stii ca ma gandesc destul de des la tine, chiar daca uneori nu realizez asta. Ma plimb prin oras si ma gandesc ca n-am mai baut de multa vreme o cafea sa stam sa povestim, sau un ceai, o bere, ceva. Iar n-am ce sa mai citesc, iar n-am rabdare sa mai ascult orice audiobook si tot stau si cuget cine ar putea sa ma inspire in aceasta privinta. Raspunsul il am in fata mea, dar multa vreme n-am vrut sa-l recunosc. Tu faceai asta si mi-e foarte greu sa gasesc pe cineva care sa faca acelasi lucru. De fapt, adevarul fiind spus, nici nu vreau sa…