“de multe ori ma trezesc ca ratacesc spre ale amintirilor carari, cu sufletul înfipt în nori ce-mi deseneaza aripi si îmi soptesc: chiar ai crezut ca poti sa zbori? Asa ca mintea zboara la vremuri bune, demult apuse, la vorbe spuse fara cuget ce încep sa doara, iara si iara, îmi navalesc în minte cuvinte ce îmi spuneau : copile ia aminte, privirea ei te minte!” Si a mintit, pentru a n+k oara a mintit. Si a durut, pentru ca întotdeauna doare la fel de tare. Ma rascoleste înca amintirea acelui noi care ma facea sa ma simt fericita. Chiar nu voi gasi pe cineva care sa fie exact ca…