Depărtările fac tachinările cele mai superbe. Am testat-o asta pe pielea mea, când a fost el plecat. Deveneam automat un sac de hormoni la orice îmi amintea de el. Mă întreb ce te întărâtă mai tare? Depărtarea sau ciuda că acum parcă ți-e mai poftă. Atunci când ajungi la kilometri distanță, parcă toată pofta aia, toate orgasmele, toată negarea, toate astea devin mai intense decât ar fi fost vreodată. Doar simplul fapt că depinzi de prea mulți factori pentru a te putea teleporta acolo, trezește în tine adrenalina și hormonii. Trezește tot ce ar fi putut fi trezit, chiar și mai mult.
Depărtarea este cea mai mare tachinare. Fie că este vorba de depărtarea fizică, sau depărtarea înceată a picioarelor. Să simți, atunci când îți alunecă mâna, pofta. Umezeala care îți lasă gura apă, care te trimite cu gândul la bolul acela de fructe interzise, metafore, beri și întuneric. Lucruri care vibrează sau ar trebui să vibreze. Clișee ale vibratoarelor și sfârcuri întărite pe sub bluze. Fuste scurte, pantaloni strâmți, dar regula de bun simț spune că o domnișoară nu va sta cu picioarele apropiate. Trebuie să se știe că e disponibilă, trebuie să simți cât de poftă îi este, nu doar din privire și din limbajul corpului. Gustul care te duce în amintiri ale colțurilor întunecate, scaune tapițate și rime proaste.
Tachinările psihice sunt cele care te incită cel mai tare. Poate de aceea continui să mă citești. Te tachinezi cumva, gândindu-te la acea zi despre care am zis că nu vom vorbi. Eu sunt totuși sigură că îți place să mă vezi împlinită, așa cum nouă nu ni s-a arătat în circumstanțele distanței. Puteam profita, dar e ma bine că ne-am oprit. Trăim astfel într-o continuă tachinare, prin fiecare poveste, fiecare bere, imaginile nu se pot opri fie că vrem fie că nu vrem. Imaginile pe care le imaginăm, poftele, deschiderea. Deschiderea minților, a picioarelor și a orgasmelor. Preludii infinite și corpuri care se scurg de plăcere. Întunericul care absoarbe totul și poveștile apusului despre futaiuri incredibil – de proaste.
De ce te-aș tachina, când întâlnirea noastră în sine, este o tachinare a orgasmului la care Murphy râde.
