Amagirea asta are si ea rolul ei. Este un fel de tachinare combinata cu preludiu, atat doar ca nu stii niciodata cum se termina. Inspir adanc si ma uit in ochii tai. Imi pierd orice speranta de a reusi, de a o scoate la capat. Ma hotarasc : las armele jos, friend zone. Asta a fost tot!
Imi zambesti si apoi ma strangi in brate. Te simt atat de aproape incat mi se inmoaie picioarele. Nu vreau sa-ti dau drumul vreodata iar tu imi soptesti la ureche “ai rabdare”. Inima imi bate atat de tare incat sper ca am pe mine indeajuns de multe haine incat sa nu o simti. Sper ca nu ma vei amagi degeaba si sper sa pot sa duc pana la capat testul. Teoretic daca lupti destul de mult dupa ceea ce vrei, vei primi cadoul bine-meritat. Incep sa te vad ca pe un premiu dar nu vreau sa fii un obiect.
Esti obiectul meu iar jocul acesta al nostru creeaza acea legatura care imi face inima sa bata. Ma face sa ma simt ca un copil adolescent. Ce e cu toata slabiciunea asta? Iti place sa te joci, iar mie imi place sa-ti fac pe plac. Ne vom satura vreodata? Stai, am scris satura sau saruta? Ah, jocul acesta de cuvinte ma face sa-mi musc buzele, sa inchid ochii si sa visez. Sa visez cum buzele mele incep sa se plimbe pe gatul tau, pe umerii tai, ma imbratisezi iar eu nu ma pot satura din a te saruta.
Suntem doi oameni isterici, workaholici si dependenti de caldura oamenilor din jurul nostru. E fatal. E fatal pentru ca o sa dureze pana ne vom deslipi unul de altul. O sa fim doi melci lipiti care se savureaza reciproc dupa ce mult timp s-au fugarit printre frunze. A venit toamna. E rece. Ne vom incalzi.
