Chiar daca este greu de crezut, astept acea dezamagire. Astept sa am motive sa ma port ca o iubita paranoica, sa am acel gol in suflet pentru ca nu esti PERFECT, pentru ca m-ai dezamagit, pentru ca tot universul meu de vise s-a destramat. Urasc momentele cand te porti impecabil si nu am ce sa-ti reprosez, sunt momentele in care-mi dau seama de fapt cat esti de perfect, momente in care nu pot fi dezamagita.
Atat timp cat esti perfect eu simt nevoia de a ramane legata de tine. Simt nevoia de a te crede, de a stii ca imi oferi acele vise superbe pe care nu vreau sa le stric. Vreau sa ma dezamagesti pentru a putea sa privesc totusi zambind toata sandramaua asta si sa las totul in urma.
Nu ma intelege gresit, ador din toata inima toata starea asta de pluteala pe care mi-o dai. Ador toate cuvintele, imbratisarile, soaptele, toate momentele perfecte pe care le avem impreuna dar vreau ca visele pe care le am sa inceapa sa se implineasca. Vreau sa nu ma mai simt ca si cum as avea “sick relationships” , chiar daca intr-o forma sau alta toate astea mi se par pur si simplu normale.
Toate lipsele multor dezamagiri de acest fel ma fac sa traiesc intr-o lume perfecta in care conteaza lucruri care aparent nu sunt reale. Nu vreau sa imi creez propriul meu univers un care lumea e buna, in care lumea nu minte, face nebuni fara a fi judecata si cand spn nebunii nu ma refer deloc la sex. Sexul este momentan cel mai putin tabu subiect din jurul nostru.
Vreau sa simt dezamagirea aia care ma face sa urlu, ma face sa ma indoiesc de mine timp de cateva clipe. Vreau sa o simt deoarece sper ca este metoda prin care o sa mai schimb cateva lucruri importante la mine.
