Domnisoara care vorbeste mult si fara rost, este acum in actiune. Buna seara, bine ati venit. Sunt aici pentru a va face din priviri si cuvinte. Imi place sa trag de timp si sa ma ascult vorbind. In primul rand sa ma ascult vorbind. Nu imi place sa-mi ascult gandurile asa ca prefer sa vorbesc. Imi place uneori sa-i ascult si pe altii vorbind, dar cel mai mult imi place sa-i privesc cum reactioneaza la ceea ce povestesc eu. Ador lucrurile astea. Privirile flamande pe care le primesti de indeajuns de multe ori. Dorintele pe care le vezi in privire. Visele. Fanteziile.
Te-ai trezit cu multe momente in care mi-a pierit brusc cheful de orice si aveam chef de povesti interminabile si fara sens. Eram in stare sa incep sa aberez pe orice tema, pornind chiar si de la ideea ca scartaie patul – poate prea tare, poate prea moale. E o obisnuinta pe care o am de mult timp. Nu e greu sa fiu dezvatata de ea. Ea apare doar in putine situatii, dar apare. Ramane acolo din nesiguranta mea pe ceea ce urmeaza sa se intample. Cumva, visarea pe care ai format-o in jurul meu se strica. Imi lasa timp sa imi zboare mintea in zone ciudate. Am indoieli brusc despre cat de atractiva sunt, despre felul in care aratam amandoi, despre ce-mi face placere si ce nu. Nu mai stiu nimic din ce-mi place si nu mai am chef de nimic. Am chef de povesti si de imbratisat. De giugiulit si de orice. Am chef de dezbatut teorii evolutionale. Brusc ceva se schimba in mine, mi-e frica de liniste si de starea pe care mi-o dai. O stare de anxietate imi devoreaza creierul si nu vreau sa raman singura cu el. Trebuie sa ucid vocile din capul meu, trebuie sa ucid toate prostiile.
Multa vreme imi placea sa fac pe interesanta. Imi placea la nebunie jocul asta pe care eu in general nu-l fac – fiind destul de directa. Cand ajungeam intre patru pereti incepeam acel dans al pinguinului, cu preludii prea lungi si povesti care te fac sa mori de plictis si alunga cheful de sex mai ceva ca un pat scartaind. Am descoperit ca este enervant. Este enervant atat pentru partener cat si pentru mine. Se pierde timp aiurea, timp care ar putea fi foarte usor umplut cu orgasme si mangaieri.
Imi trebuie timp sa ma obisnuiesc cu cel de langa mine. Sa am incredere in el si sa il simt aproape. Am nevoie de timp sa vreau sa-mi tin gura si sa nu mai aberez degeaba, dar am nevoie si de comunicare ca sa nu mai simt aceasta dorinta enervanta de a nu tacea. Dorinta reapare de cate ori simt ca nu exista comunicare, dar de multe ori reusesc s-o sufoc c-un sarut iar apoi s-o omor c-un orgasm. De cele mai multe ori, se creeaza un circuit de cockblock si certuri, dormit cu curul la perete si orgasme uitate in promisiuni inutile.
Vorbesc mult pentru ca mi-e frica de mine. Ma apar de orice fantezie. Ma apar pentru ca nu sunt sigura ca vreau sa stiu tot ce pot si tot ce vreau. Dar am incredere in tine ca nu o sa folosesti din monstrul interior mai mult decat o sa ai nevoie.
