Știam că stau într-o zonă fără risc seismic. De fapt, nu se știe să fi fost cutremure pe aici vreodată. Munții ne protejează foarte bine de zona seismică din Vrancea. Munții ne protejează frumos de foarte multe lucruri. Nu cred că m-am întrebat vreodată de câte lucruri ne protejează munții, dar cu siguranță asta este ultima problemă existențială în acest moment.
Atunci când îți spun că-mi faci corpul să se cutremure, mă refer strict la asta. La seismele pe care le simte pământul. Simt cum fuge pământul de sub mine, o ia la goană și nu pare să se mai oprească, o gaură imensă lângă – în care cad în gol ca într-un infinit care nu pare să se mai termine. Atingerile tale adâncesc gaura și mijlocul pământului – plăcile tectonice – toate elementele geografice ale corpului meu, de la Muntele Venus până la Munții Plăcerilor, toate se lovesc unele de altele, aducând adâncitura și freamătul în metafore de orgasme pe care nu le-ar înțelege niciun critic de literatură.
Mă cutremuri de când îți întâlnesc privirea și zâmbetul, îți arunci bagajul din ușă și mă inviți frumos la duș. Mă vezi cam șifonată, dar parcă m-ai șifona și tu puțin. Fierul de călcat nu-mi va netezi toate ridurile de zâmbete și inflamațiile de zbierete pe care le aduci cu tine atunci când mă atingi. Simt faianța rece din baie când mă lipesc cu spatele de perete. Prosopul umed de pe mașina de spălat pare mai fierbinte decât mine. Baia e aburindă.
Am uitat să pornesc mașina, sau oare să o opresc.
Cât mai multe turații, și dacă e goală, măcar se mai curăță de praf, pentru că te-ai hotărât să mă cutremuri din adâncul minții până la suprafața pielii, să mă faci mai piele de găină decât e Andra la Românii au Talent.
Venirea ta, a asigurat cutremurele în Ardeal!
