Îl admiram de câte ori aveam ocazia. Parca drumul meu spre tine era mult mai usor daca priveam cerul. Se nin sau înnorat, încercam de fiecare data sa îmi pastrez calmul. Aveam inima undeva în gât, ochii tremurând si niciodata nu stiam cum trebuie sa reactionez atunci când te vad. Ce? Crezi ca acum stiu? Acum e mai greu decât la început pentru ca acum stiu tot ceea ce nu stiam atunci. Acum, mai am pusina încredere în mine, si mai fac pe viteaza, iar tu te amuzi. Un surâs îti apare în coltul buzelor, stiu, am ajuns acolo unde vroiam. Zâmbesti.
Iar am auzit piesa aia care-mi aduce lacrimi în ochi. Iar am revazut în amintiri toate acele atingeri care ma faceau sa râd si sa sar la tine în brate. Sa ma fac mica si sa ma lingusesc asemeni unei pisici care merita alinare. Nu ti-au placut niciodata pisicile, dar totusi, ma luai în brate si ma alintai. Îti simteam respiratia calda pe ceafa, o simteam atât de bine, încât pielea mea se facea de gaina, iar tu începeai iar sa râzi ca ma intimidez prea repede.
Ce mult râdeam împreuna. De ce îmi amintesc de momentele în care râdeam împreuna daca piesa asta ma întristeaza atunci când ma gândesc la tine. Atunci când ma gândesc la toate acelea. La covorul pe care ne tavaleam doar atunci când ne certam, la sms-uri urâcioase, la urlete ca la usa cortului, la îmbratisari fierbiti în toiul iernii pe strada. La ea, care este acum lânga tine si la tine care îmi dai mesaje înca. Îmi aminteste de toata durerea care am provocat-o amândoi din prea multa pasiune. Poate ca sexul prea pasional ne-a facut rau. Poate ca nu trebuia sa ne implicam atât de mult. Faptul ca totul începea sa devina mai intens si mai placut trebuia sa fie un semn de exclamare nu un motiv de orbire.
Câte lacrimi ar trebui sa ajute? Cel putin nu au fost atunci. Piesa sa fie de vina? Din cauza ei îmi trec prin gând toate aceste morbide? Ar trebui sa fiu gata si sa recunosc. Sa recunosc ca îmi lipseste ziua aia.
Ai venit la mine atât de târziu încât interfonul m-a trezit. Nu ai mai fost atât de zâmbaret, iar eu eram prea adormita. M-ai luat în brate si m-ai lasat sa dorm. Stiai ca trebuie sa fiu cu mintea libera pentru tot. M-ai privit asa cum o faceai întotdeauna, dar dorinta nu te-a lasat în pace. Simteam saruturile tale pe umeri, pe ceafa, coborând pe coloana, buzele pe tot corpul meu au facut ca orice dâra de somn sa dispara.
A disparut si dâra si a renascut pentru o clipa pasiunea. Pasiunea aia oarba care ne facea sa nu vrem altceva decât sa ne savuram fara cuvinte. Sex în liniste, patimas ca doi amanti care nu stiau care este cel mai lung drum catre iubire. Iubirea ce-i drept era prea departe de noi. Dar atingerile. Da, aveam atingerile alea care ma faceau sa gem, sa vreau sa îmi lipesc tot trupul de al tau pentru toate momentele în care nu sunt acolo. Sa îmi imprim pe piele mirosul tau, mirosul nostru împreuna transpirati si nesatuli.
– Nu mai merge asa, mi-ai spus printre soapte si nu te refereai nici de data asta la sex.
– Taci. Te rog.
Au fost singurele cuvinte pe care eu am vrut sa ti le spun. Ti-ai dat seama si singur care era urmatorul cuvânt care mai putea fi spus, asa ca mi-ai astupat gura care tânjea dupa buzele tale. Mi-ai devorat fiecare particica fara sa te grabesti. Ai avut grija sa nu am niciun moment în care placerea sa nu fie împartasita de tot corpul meu. Am fost a ta ca în fiecare moment. Tacuta, atât cât este nevoie, dominata de toata puterea ta de convingere ca nu voi suferi. Ce suferinta straine, este deja prea târziu pentru cuvinte atât de mari. Acum facem dragoste pentru prima si ultima oara, am facut sex de atâtea ori cu tine, încât acum vreau sa te simt, asa cum o face ea în fiecare zi.
Nu am chef de certuri, vreau doar sa fi al meu. Vreau sa testam arcurile patului fara sa vorbim. Sa ne privim cu ochii goi, si buzele noastre sa spuna toata povestea certurilor si urletelor, atunci când se plimba pe pielea mea, umeda de transpiratie si de tine. Plina de tot ceea ce înseamna ura, satula de acele orgasme care mi se par false, dar asteptându-l pe cel mai puternic. Atât de puternic încât trebuie sa ma faca sa te iert.
Nu ai observat piesa pe repeat? Este piesa care ma încurajeaza sa fumez. Nu te uita la mine cu ura. Stii bine ca nu ma pot abtine sa fac toate lucrurile astea. Sunt ca un animal flamând. Nu sunt paranoica, nu vreau iubire ca sa ma satur. Te vreau pe tine. Nu, nu sunt siropoasa. Vreau corpul tau, lipit de al meu. Sa ma tii în brate, sa te lipesti de spatele meu, sa te simt peste fundul meu rece. Te mulezi pe corpul meu, si sa te simt.
Ar trebui sa mai îmi pese mult timp de tine? Fumez o tigara în liniste ceea ce înseamna c mi-a placut. Ai prestat bine ca întotdeauna. Te mira ca nu vreau sa vorbesc, dar totusi tu esti cel care arunca multitudinea de cuvinte spre mine. De ce? Nici eu nu stiu. Ma ridic sa-mi sting tigara
– Te rog frumos sa iesi afara din casa mea!
Sunt singurele cuvinte pe care ti le mai spun. Ma iei în brate si-mi spui ca nu-i momentul sa fac crize. Începi sa balmajesti nu stiu ce prostii pe acolo.
– Te rog, iesi!
Sunt calma si relativ rezonabila. Nu ma mai lupt nici macar sa ma desfac din bratele tale. Nu ma tii strâns. Esti pregatit sa te lupti cu mine. Ma bucur. Eu m-am saturat sa ma lupt cu mine. Nu am chef nici sa ma lupt cu tine. Ma uimeste faptul ca ai aceleasi scuze. Aceleasi pareri. Discutii. Tot.
Te lasi jos si îmi îmbratisezi genunchii.
– Nu e nevoie. Te înjosesti. Iesi!
Dar nu iesi. Fata ta nu are absolut nicio reactie. Începi sa ma saruti iar, îmi desfaci picioarele, si ma tragi peste fata ta. Ador metoda ta de a cere scuze, dar nu cred ca va fi destul. Sunt pregatita sa te las sa pleci la ea si sa nu te mai întorci. Limba ta se misca foarte frumos. Nu neg faptul ca m-a excitat poate din prima. Sunt mai mult decât uda, dar nu pare sa-ti peste. Esti hotarât sa ma auzi cum urlu de placere si nu vrei sa-ti scoti limba de acolo. Nu ma ridic deoarece îmi tremura genunchii. Ai reusit sa scoti din mine toata placerea, si ai plecat. Nu vreau sa te mai primesc. Nu vreau!