#cleo

Nymph()maniac sau psihologia judecarii oamenilor din jur

Am tot amanat sa scriu despre acest film. Am amanat pentru ca intr-un fel am vrut ca lumea sa inceapa sa uite de el iar eu sa imi amintesc intr-una. Imi dau seama totusi ca daca nu am sa scriu, nu am sa rezolv nimic , daca nu am sa fac efortul de a iscali aici lumea o sa ma intrebe in continuare la infinit daca l-am vazut, daca mi-a placut si ce parere am despre el. Nu e usor sa ai o parere despre un astfel de film. Nu este un film despre sex asa cum lumea se asteapta sa fie. Este un film despre noi, ca oameni, despre cum suntem judecati si judecam pe toata lumea. Despre cum inca ni se pare sexul ca fiind tabu, chiar daca este un lucru pe care-l face toata lumea. Toata lumea. Chiar si animalele. Este actiunea de reproducere prin care uneori mai reproducem si placere. Ne reproducem frustrarile, relaxarile, nervii, iubirea, erotismul, fanteziile, ADN-ul. Asta suntem. Am fost creeati sa facem sex iar unii mor virgini (hai sa lasam naibii duma cu “ne fute viata pe toti”).

Filmul are multe referinte culturale, poate prea multe pentru un om care se asteapta la un film cu mult sex. Sa privim filmul ca pe o poveste complexa despre psihologia omului care se accepta pe el din punct de vedere sexual. Este de admirat acest lucru, mai ales pentru ca majoritatea dintre noi tinem sa nu recunoastem si sa ascundem pe cat de mult posibil ceea ce ne place. Fie ca ne este frica sa nu ne judece oamenii de langa noi, fie ca ne este rusine si ne simtim cumva vinovati de placerile noastre, prea putini acceptam sexualitatea noastra (am vazut de-a lungul timpului inclusiv persoane gay care erau homofobe, iar asta nu de dragul mentinerii unei imagini).

Capitolul 1: Pescarul desavarsit

nympho4

O analogie frumoasa si subtila facuta intre actiunea de a pescui si cea de “a agata”. Este doar momentul in care ti se explica faptul ca prima momeala este o nimfa, iar asta este foarte frumos spus. Este primul indiciu care subliniaza ca acest film nu este despre sex ci despre noi ca oameni, despre sexualitate si placere, despre psihologia noastra si cum incercam sa regasim fericirea si placerea vrand sa iesim din stereotipurile impuse de societate. Din pacate, incercand sa rupem aceste bariere, ajungem sa creem un stereotip.

Despre goliciunea din film s-a vorbit foarte mult. Goliciunea nu mi se pare ca mai este echivalenta cu frumusetea sau macar cu pornografia. Multa carne si piele putem admira cu usurinta si pe plaje la nudisti. Este adevarat, fotografiata sub lumina potrivita se transforma in arta. O metafora frumoasa care mi-a placut la nebunie reiese din povestea frasinului. Frasinul fiind un copac foarte frumos vara, un copac invidiat de ceilalti copaci. Cand a venit iarna, iar frunzele i s-au uscat si scuturat, toti copacii din padure au fost goi. Acestia au observat uraciunea frasinului si au inceput sa-l tachineze pentru mugurii pe care-i are. Morala istorioarei cu frasinul mi s-a parut mai mult decat subtila.Adevarata noastra naturalete se afla in goliciune. Nu este neaparat sa fim frumosi, dar atunci cand suntem dezbracati de tot: haine, inhibitii, ganduri, judecati. Suntem adevarata noastra natura. Suntem noi cu adevarat, iar de cele mai multe ori, suntem urati.

capitolul 2 : Jerome

nympho5

Sublinierea faptului ca nu este nevoie de sentimente de iubire pentru a ajunge la un orgasm puternic este o idee cu care si eu sunt complet deacord. Este adevarat totusi ca in multe cazuri sentimentele ajuta orgasmul acela puternic, dar de multe ori pasiunea si eroticul nu tin de iubire. Poate ca acesta este si unul dintre motivele pentru care multa lume confunda placerea cu iubirea. Orgasmele cu dragostea. Cum ne amagim noi psihicul visand la scene de sex si zbierete de placere si le spunem iubire. Doamne cata naivitate este in sufletele noastre singure!

Eroticul este o metoda de a spune da, iubirea este o metoda de a spune “nu” atunci cand vrei sa spui “da”.

In iubire, tindem sa nu ne mai bazam pe erotic. In iubire, tindem sa vrem doar sentimente si din ele sa renasca eroticul. Pentru asta, ne ascundem de multe ori in minciuni si in forme ciudate de a spune adevarul. In erotic, lasand toate sentimentele ingropate intr-un colt, nimic nu mai conteaza!

capitolul 3 : doamna H

nympho6

Despre gelozie si soarta. Despre kharma si nu kama sutra. Totul este o roata care se intoarce si deloc la momentul potrivit. Lipsa de sentimente si ratiune cu care incepe capitolul si continua ne face pe noi, ca privitori, sa ne intrebam daca fata asta are putin suflet acolo, care exista posibilitatea sa fie gadilat si cu altceva care nu este daca se poate un penis erect mic/mare/gros/subtire. Adevarul este ca atunci cand ai o astfel de pasiune, regulile trebuie sa fie pe atat de random pe cat de stricte, iar asta te tine sub control, iar asta te face sa iti dai seama cat de mult avem nevoie de control sau de iluzia existentei acestuia.

Capitolul 4 : Delirul

nympho7

Relatia cu familia si toate evenimentele din latura personala, prea personala, felul in care reactioneaza. Multi oameni care privesc filmul tind sa ridice din sprancene si sa se scarbeasca. Hai sa o spunem pe aia dreapta: tu cum reactionezi la stres? La socuri? La presiune mare? La o doza de sentimente care vine prea brusc si te invaluie facandu-te sa tremuri din maduva oaselor?

Exact! Nu stii. Reactionezi ciudat. Reactionezi asa cum nu te astepti sa o faci. In acelasi timp reactionezi in ceva ce te duce in zona ta de comfort pentru ca simti nevoia sa te inchizi. Unii zbiara, unii plang, unii beau alcool, unii se plimba pe munte, unii se inchid in ei pur si simplu. Ea s-a excitat. Poate ca este cel mai nepotrivit lucru din lume in acel moment, dar ea a realizat doua lucruri: faptul ca este nepotrivita reactia ei si ca zona ei de comfort se reduce la placere carnala.

*personal, acum cativa ani am descoperit cu stupoare ca incepusem sa ma ud si sa ma excit in mijlocul unei crize de nervi. Deloc normal, dar cumva, organismul si creierul meu au simtit nevoia sa ma calmeze*

pentru mine nimfomania era o calozitate

capitolul 5 : the little organ school [nu am tradus titlul pentru ca mi s-a parut mult mai subtil cel original]

nympho9

Bach are o simfonie frumoasa la orga (o metafora continua despre sirul lui Fibbonaci, pe care doar fanii matematicii o vor intelege cu adevarat). Pentru ca polifonia sa fie perfecta este nevoie de 3 lucruri. Este important ca aceste trei lucruri sa fie distincte, iar ele trei vor creea perfectiunea fericirii, asa cum la el a creeat polifonia. Este poate surprinzator ca ea, cea care spunea cat de neimportant este sa nu ai sentimente combinate cu sex pune in ecuatia perfectiunii iubirea. Poate ca pana la urma, toti ne dorim pe cineva acolo care sa ofere mai mult decat un orgasm.

*eu cred ca le-am achizitionat pe toate trei, iar asta ma obsedeaza la fel de mult ca toata istorioara asta*

capitolul 6 : rata tacuta, biserica de est si binserica de vers

rata

Acesta este capitolul care m-a facut cumva sa-mi dau seama de ce a ajuns atat de controversata partea a doua. Intr-un popor atat de religios, nu puteam sa dam la public metafore si paralele intre sex si biserica. O mare parte dintre ele sunt subtile, dar cine vrea sa le vada o sa le vada oricum.

Actiunea devine putin mai morbida, ea cautandu-si placerea, incercand sa o regaseasca. Aparitia dragostei in viata ei costand-o singurul lucru in care se regasea cu adevarat ca persoana: orgasmul. Modul in care incearca sa gaseasca un echilibru in viata ei spune foarte multe despre obsesia de a recapata controlul pe care l-a pierdut in momentul in care a renuntat la toate regulile dupa care si-a urmat cursul vietii foarte mut timp.

A reusit altfel sa-si gaseasca judecatorul perfect destainurilor ei. Cine e mai in masura sa judece aventurile multe si sexuale ale unei femei pe care se pare ca nu o mai satura nimic, daca nu un barbat asexuat?

capitolul 7 : oglinda

nympho10

Ajungem si la faptul ca poate nu este singura. Poate ca problema este la ea si la multe alte persoane. Totul este o dependenta obsesiva de o actiune care produce un sentiment deosebit. Alcolicii Anonimi, Dependentii de Droguri, pentru orice viciu care ne schimba viata exista ceva care sa schimbe problema transformand-o in rezultat. Intalnirea dependentilor de sex i-a deschis cumva ochii dar nu prea mult. A ajuns sa realizeze ca nu este singura, dar in acelasi timp sa-si dea seama ca nu este asemanatoare cu restul. Daca pentru ceilalti membrii de la intalnirile dependentilor de sex, acest lucru este o problema, pentru ea sexul (chiar daca incepuse sa-i distruga cumva viata) este o dependenta pe care o iubeste. Se iubeste, se accepta si nu are nicio problema cu faptul ca are o dependenta. Aceasta dependenta si-a insusit-o ca fiind o parte din ea, fara sa o renege, sa se iubeasca si sa incerce sa o tina sub control.

capitolul 8 : the gun

nympho11

Filmul trece deja prin toate etapele vietii, dar ajunge la cea mai importanta. Etapa dupa care tanjim toti la un momentdat. Avem nevoia de a ne gasi un succesor, de a lasa ceva in urma noastra care sa semene cu noi. Fie ca gasim perfectiunea in celalalt si  crestem copilul perfect, fie ca gasim pe cineva care sa ne semene si care gaseste in noi un model perfect de urmat. Ea nu a reusit sa isi gaseasca succesorul in propriul copil asa ca a cautat altceva care sa-i semene. A cautat ceva care sa vada in ea un model si sa simta nevoia sa devina ceva ce seamana cu ea – din propria initiativa. Nu s-a gandit doar ca totul va scapa de sub control, ca succesorul se va intoarce impotriva ei pentru a-i demonstra ca totul este un joc de putere.

A ramas singura cu o multime de intrebari si concluzii. Viata ei a scapat de sub control in momentul in care a renuntat la reguli, iar acum e hotarata sa se puna pe picioare si sa-si faca ordine in viata. Niciodata nu este prea tarziu cand esti hotarat sa faci schimbarea pentru care ai fost incurajat atata vreme. Schimbarea care poate nu va parea o idee buna la inceput (pentru ca ai mai incercat sa o faci si alte dati), dar sigur rezultatul nu poate fi atat de rau ca realitatea care exista acum.

Bonus de destainuire

Un film mult prea controversat, dar vazut probabil de prea multa lume cu concepte diferite si prea fixiste. Cand il vezi trebuie sa-ti cauti un punct de vedere: esti judecator, esti nimfomana sau esti Jerome. Atat. Mai mult de atat nu exista. In fiecare film pe care-l vezi trebuie sa existi si tu ca persoana. Cel mai mult. M-am saturat sa aud ca este un film despre sex. Am vazut filme despre nimfomane mult mai bune (si nu ma refer la rahatul ala spaniol), am vazut filme despre psihologia sexuala frumoase, am vazut filme despre curve care erau educative (aici iar nu ma refer la chestia aia mega penibila cu jurnalul secret). Filmul acesta nu trebuie sa fie placut de toata lumea, tocmai aici e: nu va fi acceptat de toata lumea pentru ca trece subtil, printr-o gramada de fantezii, concepte, ganduri, tot. Daca mai facea o parte cred ca trecea prin toate. Familie, moarte, nastere, biserica, pedofilie, vesnica fantezie cu profesoara, gay, negrii. Este o metafora a uratului din sex si din noi. O metafora a cat de mult ne place sa judecam oamenii si cat ne place sa parem altceva. Asteptam toata viata ceva care sa ne provoace, de multe ori acel ceva este fatal.

Perfectiunea nu exista, decat atunci cand ne gasim zona de comfort. Atunci cand este creeata de noi.

Trist este, ca majoritatea gandurilor si conceptelor ei despre viata mi-au parut cunoscute, am aprobat-o. Are dreptate. Inclusiv la reactia din final. Asa as fi facut si eu. Exact asa. Doar ca nu sunt sigura ca as fi ratat prima oara.

2 Comments

Comenteaza fara Facebook

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.