Animalul

Hotul care isi face de cap

Imi place patul mare si incapator al camerei mele, imi place sa stau pe laptop si sa flenduresc toate site-urile necesare in a-mi intretine inspiratia si poftele atunci cand vine vorba de tine. Nu am sa incui usa, pentru ca stiu ca la mine-n curte nu intra nimeni in afara de tine, iar usa de la intrare va face zgomote atunci cand se va deschide. Am stat linistita in pat, privind pe geam si navigand pe internet. Plecand cu gandul departe, plecand cu gandul la venirea ta spre seara, la placerile mele, la planurile mele.

Camera avea dezordinea ordonata a noastra. Sforile noastre intinse frumos pe jos, aranjate frumos, intr-o parte cele scurte iar in cealalta cele lungi. Aranjate pe culori in mici ghemuri. Stiam ca o sa ai treaba cu mine spre seara, vroiam sa-ti las toate cele necesare la indemana. Imi place sa-ti dau totul pe tava, sa nu existe nimic prea departe sau nimic prea aproape.

Seara se lasa iar cerul rosiatic contura orizontul perfect. Oboseala m-a ajuns din urma. Am pus laptopul pe noptiera si un film care sa ma relaxeze. Am pus totul deoparte si m-am latit in tot patul, cu fata spre geam, admirand apusul si plecand cu gandul mult mai departe decat filmul.

O mana pe gura si una peste ochi ma trezesc, inca putin adormita nu stiu ce se intampla, dar bruscarea trezeste in mine mai mult adrenalina decat somnul. Un scasnet imi scapa de sub mana care-mi acopera fata iar ochii mei se acopera in intuneric. Incerc sa zaresc o fata dar tot ce zaresc este o masca. Ochii mi se acopera ca sa nu mai reusesc sa vad nimic. Unde mi-a disparut panica, acel sentiment normal pentru acest context? Simt respiratia pe piele, o simt fierbinte si flamanda. Astept o voce care sa-mi spuna ce ar trebui sa fac, dar sunt mult prea confuza pentru somnul si fantezia in care ma adancisem nu cu multe minute inainte.

Exista sanse ca inca sa visez? Exista sanse ca totul sa fie real?

Ma zbat ca sa vad daca esti tu sau altcineva. Moment in care, forta enorma care ma tinea ma intoarce pe burta cu fata la pat.

096-12

sa nu te misti!

Iti simt bratele puternice si respiratia. Ma blochez sub tine, iar mainile mele sunt duse spre spate, blocandu-se si facandu-mi respiratia tot mai sacadata. Cumva, fara sa-mi dau seama de ce, am emotii despre ce s-ar putea intampla. Ma simt ca intr-un film in care totul era povestit de mult, exceptand faptul ca din memoria mea, noi l-am povestit prea putin. Se pare ca mintea ta a umblat mult mai rapid decat a mea si a trecut la actiunea la care fanteziam. Am spus eu ca esti prea mult plimbandu-te prin mintea mea si citindu-mi gandurile. Poate ca ar trebui sa te opresti din toate astea si sa ma intrebi lucruri inainte sa treci la actiune. Nu, nu ma plang, ma bucur de fiecare moment, doar ca as vrea sa le simt si eu la fel de intens. Da, stiu ca asa le simt la fel de intens, deoarece tu ti-ai derulat filmul in fata ochilor iar acum il pui – in scena.

Nu vreau sa ma misc. Stau cuminte cu mainile la spate. Ma legi la ochi iar apoi la maini.

Cea mai incomoda pozitie daca ma voi muta de pe burta.

Ma intorci pe partea cealalta a patului si aud franghiile iesind de undeva.

Sa inteleg ca ai pregatit terenul cu multa vreme inainte. Hotule de vise si orgamse ce esti! De ce imi ascunzi orgasmele langa picioarele de la pat? De ce le legi de tine si nu le lasi sa se bucure in voie de libertate?

Stiu. Submisivitatea este un lucru care este acceptat de amandoi. Nu ma apropii nici macar o secunda de perfectiune, dar stiu ca am sa fiu cel mai bun lucru peste care un hot poate intra. Asta doar pentru ca te-am visat atata vreme in pozitia asta incat nu vreau sa stric cu nimic evadarea din cotidian.

Vorbesc prostii, nu cred ca a fost vreodata vorba de cotidian de vreun fel intre noi. A fost vorba doar de cat de mult ma faci sa visez si sa ma detasez de toate gandurile mele si de mine atunci cand pui mana pe mine. Asta a fost unul din lucrurile care m-au facut sa devin atat de submisiva cand este vorba de tine.

[va urma]

One Comment

Comenteaza fara Facebook