Ce aștepți prințeso? Eu nu am ce să citesc? Vreau să-mi beau cafeaua liniștit privind munții și scrolând prin metaforelele orgasmelor noastre sau ale altora care te inspiră. Iar cauți scuze și timp? Nu te saturi să îmi aduci tone de motive? Scrie! Scrie! Scrie!
Vocea ta îmi răsună într-una în urechi încă de când m-am trezit. Îl priveam pe el și te auzeam pe tine, îmi țiuiau urechile și nu înțelegeam de ce soarele pe cer. Ah, m-am trezit prea devreme. La naiba, e târziu deja! Scriu mai târziu, îți promit Animalule că scriu.
Apoi viața mă ia prin surprindere, berile, băieții, orele de râs în hohote la muncă, comentarii, idei, inspirații notate pe telefon. Îmi răsună iar vocea ta în urechi.
ÎNCETEAZĂ!
Nu vrei, nu poți, nu pot.
Adevărul este că nu cred că sunt destul de puternică să scriu despre orgasmele noastre, chiar dacă ar mai fi multe metafore de scris despre fiecare atingere care mi-a creat orgasme de care au auzit – cu siguranță – toți vecinii.
Mă ustură pielea de dor, de răni care se vindecă pentru ca mai apoi să se numească: artă. Mă ustură pielea de cât de rău mă simt că nici astăzi nu sunt înstare să scriu ceva vesel, ceva erotic. Mă dor degetele de insipirație nescrisă, orgasme care-mi urlă încontinuu în minte, emoții și metafore pe care le găsesc pe ciorne aruncate departe.
Nu aștept nimic. Nici ziua de ieri nici inspirația să pice din tavan. Nu aștept nici să mă mai liniștesc, mă mint în fiecare clipă că am acceptat lucruri de care sunt aproape sigură că nu e așa. Mă uit la cele trei animale care ma privesc și mă călăresc în fiecare moment. Ah, eu și veverițele mele, ceaiuri în miez de noapte și lună plină. Atingerile lui pe ceafă cu buzele umede și tu. Veșnic tu.
Îmi caut puterea să îți mulțumesc pentru tot!
La mulți ani!
scandalos!
Ce e scandalos Mihai?
Am citit cateva din scrierile tale de pe acest blog. Mi se pare foarte inspirate, sa spun asa… Era greu de crezut pentru mine ca o fata are curajul sa scrie asemenea lucruri. Bravo Cleo! mai vreau!